„Poți să trăiești fără Dumnezeu în această lume?”

Da, putem încerca să trăim fără Dumnezeu. De fapt, o mulțime de oameni din jurul nostru nu sunt interesați de Dumnezeu sau, pur și simplu, cred că El nu există. S-ar putea ca până și tu, care citești aceste rânduri, să crezi în Dumnezeu, dar să trăiești o viață fără El, în care să faci ce-ți place ție, ignorându-L și neascultându-L. Când Dumnezeu a creat omul, l-a făcut după Chipul și asemănarea Sa. Ne-a facut să fim atât parte materială, fizică, cât și parte spirituală. A pus în noi simț moral, rațiune, ne-a făcut persoane. Ne-a destinat să trăim în relația cu El împlinirea, ne-a creat pentru gloria Sa. Păcatul, însă, o dată intrat în lume, a dus la alienare de Dumnezeu până acolo încât, nu doar că oamenii au ales adesea să trăiască fără Dumnezeu, însă s-au gândit în anumite circumstanțe să fie chiar ei Dumnezeu. Suntem minunați pentru că așa ne-a creat Dumnezeu. Putem face multe datorită a ceea ce El a pus în fiecare. Ne facem planuri și le ducem la îndeplinire, dorim să atingem anumite țeluri și, prin efort și muncă, reușim. Pare că nimic nu stă în calea realizărilor omului. Și totuși, există câteva lucruri în fața cărora orice efort omenesc se prăbușește, și, fără intervenția lui Dumnezeu, nici un om nu reușește să le obțină. Doresc să menționez doar câteva dintre ele. Bineînțeles că cel ce ne atrage imediat atenția este păcatul. Oamenii păcătuiesc, nu pot face nimic pentru a scăpa de păcat, și orice dorință de eliberare și ștergere a acestuia se soldează cu eșec. Nu e vorba aici de un păcat anume, ci de faptul că toți oamenii sunt păcătoși înaintea lui Dumnezeu, indiferent dacă acceptă aceasta sau nu. În Epistola lui Pavel către Romani 3:23 este scris: ˝Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu˝. Dumnezeu este clar in Biblie privitor la faptul că absolut nimic din ceea ce este omenesc nu poate compensa sau da la o parte păcatul făptuit: nici o faptă bună, nici un sacrificiu, nici un preț plătit. Profetul Ieremia insuflat de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu sublinia ˝Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămînea scrisă înaintea Mea, zice Domnul, Dumnezeu˝ (Ieremia 2:22). Rămâne o singură soluție: soluția lui Dumnezeu. Da, oamenii pot încerca să trăiască fără Dumnezeu, însă fără El nu-și pot rezolva problema păcatului din viața lor. Fără Dumnezeu viața însăși nu are un sens, nu se justifică în sine. Intenția nobilă subliniată de unii de supraviețuire a speciei nu este suficientă pentru a da sens și semnificație individului. Până la urmă de ce existăm și unde ne ducem dacă tot trebuie să trăim o perioadă pe acest pământ? Ce sens are atâta suferință? Este viața doar acei câțiva zeci de ani pe care-i trăiesc cei mai mulți dintre noi? Ce se întâmplă cu cei care nu trăiesc decât puțini ani, sau poate doar luni, saptamani, zile sau care mor înainte de a se naște? Și ce valoare are munca îndelungată unui om, de-a lungul poate a 40-50 de ani, dacă, până la urmă, totul ruginește și se deteriorează, totul devine inutil sau noile descoperiri ale omenirii le fac fără valoare pe cele vechi. Iar individul moare... Oricine poate încerca să trăiască fără Dumnezeu, însă fără El viața nu are nici un scop în sine. Viața veșnică este pusă de foarte mulți la îndoială: există sau nu? În fond, cine s-a întors de dincolo de moarte pentru a ne spune decă mai există ceva? Este cineva care s-a întors de acolo, însă înainte de a arăta cine este, să presupunem că ceea ce afirmă Biblia este corect: că Dumnezeu ne-a creat și, după ce fiecare am fost aduși la viață, existăm veșnic. Și că, după moarte, viața continuă, pentru unii într-un loc de chin și durere, iar pentru alții într-un loc de fericire veșnică, alături de Dumnezeu. Dacă există viață după moarte, tot numai Dumnezeu ne poate da soluția pentru a ajunge în locul de pace și împlinire, iar nu în cel de chin. Persoana ce a venit de dincolo de moarte este și cheia pentru oricare dintre problemele de mai sus. El este cel care ne deschide calea spre Dumnezeu. Este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cea de-a doua Persoană a Trinității. El a venit în această lume făcându-se asemenea nouă, oamenilor. Apoi a dus o viață de neprihănire, fiind Singurul care a putut să trăiască aici fără păcat. A fost omorât însă a treia zi, s-a ridicat din mormânt pentru a fi pentru totdeaua viu. Murind, El împlinea planul lui Dumnezeu care deschidea mântuirea oamenilor, întrucât fără de El și ceea ce a fost făcut la Golgota, cu toți am fi fost condamnați la existențe mizere aici și veșnic chin în iad după moarte. Isus Hristos a murit pentru noi ca să putem găsi iertare de păcate; să ne putem apropia de Dumnezeu și viața noastră de aici să capete sens; să ne deschidă cerul unde să fim pentru totdeauna cu Domnul. Putem să credem că nu avem nevoie de Dumnezeu. Dar nu putem ignora realitatea că fără de El însăși fundamentele vieții noastre se surpă. Nu putem trăi fără de El, iar astăzi, Hristos Mântuitorul, este gata să împlinească în cei ce-L primesc cu pocăință și credință tot ceea ce le lipsește și niciodată nu ar fi fost capabili să obțină. El a spus clar: ˝Eu sunt Calea, Adevărul și Viața˝ (Evanghelia lui Ioan 14:6).

Pastor Mircea Toma